DESPRE ANONIMI
Submitted by cezar on Tue, 01/14/2003 - 20:33
când ma refer la anonim in acest articol, am in vedere pe cei care se declara anonimi pe acest web-site, cu toata cavitatea lor bucala.
sunt cei care lovesc pe ceilalti (sau se auto-lovesc) fara semnatura sau sub diferita pseudonome ca epicentrus, farfuridi, sapse, etc, usor de identificat.
ei, acesti anonimi, sunt oameni, ca si noi, ne-anonimii, insa sunt oameni care se feresc ca ceilalti (si-mi pare rau ca nu pot fi de acord ca eu sa fiu ne-anonim, eu, cezar, tu anonim) sa le cunoasca persoana, asa zis fricosii si cei care fug de raspundere. Ei cred ca sub umbra anonimatului pot spune orice si oricui.
Atunci când apele se arata limpezi, apare el, anonimul, si le murdareste.
Cred ca viermele lui nick (oops, articolul din revista, bineinteles, lol) i se potriveste de minune anonimului de pe site-ul asta.
imi aduc aminte pe la 10, 11 ani, imi placea la nebunie sa ma urc in blocul in care locuiam si sa sun la usile diferitelor apartamente, apoi sa fug.
când am mai crescut, pe la 12-13 ani, formam numere de telefon la intâmplare si nu vorbeam. ce-i foarte nostim e ca unii se apucau si injurau.
apoi faceam lucruri mai urâte. si fi atent anonimule aici:
sunam rude, prieteni, de regula pe care nu-i aveam la inima si aplicam aceeasi tactica.
ce satisfactie aveam când acestia, nestiind cine-i la telefon, se apucau sa injure, unii dintre ei, foarte urât.
acum, nu mai era decât o treapta:
de ai face pe parintii mei sa se "certe" cu respectivii.
asa ca,... le spuneam ca au fost cautati de respectivii si eu in prealabil scoteam microfonul din receptorul telefonului.
amuzamentul era mare, insa si "pagubele" importante. spectacolul nu mai era "funny" anymore.
cu inima cât un puricel, am pasit in sufragerie.
s-au prins ca iar am facut vreo dracie..
"ce e"? am fost intrebat.
am pus microfonul telefonului pe masa. Doamne, imi amintesc si acum ce fiori ma treceau. trebuia insa reparat ceea ce am stricat. Constiinta a inceput sa functioneze.
tata a iesit din camera. mama era responsabila cu kick-boxing-ul.
Asa ca liga anonimilor, nu este noua, ea exista de când lumea. Dar nu e definita. Ea n-a fost niciodata o forta autentica, caci ce forta poate naste din lasitate?
Eu m-am ferit sa folosesc pâna astazi aceste remarci, insa ele sunt evidente, si e clar ca nu pot fi vazute de toti. Daca nu le-am spus pâna astazi, nu inseamna ca eu am fost de acord cu grupul vostru, al anonimilor, ci am aceeptat ca o stare de fact. Ce altceva pot face?
Daca tu nu vrei sa-ti declari identitatea, crezi ca eu te pot schimba? Crezi ca eu am puterea sa te dezmembrez si sa-ti implantez coloana vertebrala?
E evident ca nu. Tie iti place inca sa suni la usile apartamentelor, iar pentru tine cearta parintilor cu prietenii, e clar ca nu te misca, poate asta doresti.
Cea mai hazlie chestie este cea declarata de tine:
“Se cere o putere de caracter deosebita pentru a-ti pastra anonimatul!”
Eu o tâmpenie mai mare n-am citit. Pentru ca anonimul n-are caracter. El, anonimul, este anonim pentru ca se ascunde. Ii este frica, si nu-si poate argumenta spusele. El nu este responsabil, de-aia o si face. Si se distreaza copios ca un copil de 10 ani.
Hai sa mai vin cu niste fepte scrise tot de tine:
“Doua lucruri nu le-as schimba pentru nimic in lume:credinta ortodoxa si numele”
si fi atent aici:
1. numele: pai numele e farfuridi, sau anonimus, deci nu ti tu la nume asa cum spui. Pentru anonim nu conteaza numele lui prin definitie, e just?
2. ortodoxia: “In ce ma priveste n-am sa intorc si celalalt obraz”, declarata tot de tine. E adevarat?
Inca o tâmpenie:
Infiintarea ligii anonimilor. Sti de ce nu poate fi infiintata oficial? Eu vad 2 motive:
1 lasitatea e din belsug.
2 odata infiintata nu mai poate fi anonima
Demonstratii mai sunt, n-am eu timp acum sa te “desfac” sa-ti arat ca ceea ce faci o faci din ura, insa e clar ca nici cel putin nu poti sa sustii ceea ce scri ca anonim.
Deci, daca ai 10 ani, e-n regula, o sa cresti, don’t worry, e o lege naturala, o sa fii si tu mare, daca esti trecut de 20, ooops, cred ca ai ghinion.
Cu durere-n suflet pentru tine,
Cezar
sunt cei care lovesc pe ceilalti (sau se auto-lovesc) fara semnatura sau sub diferita pseudonome ca epicentrus, farfuridi, sapse, etc, usor de identificat.
ei, acesti anonimi, sunt oameni, ca si noi, ne-anonimii, insa sunt oameni care se feresc ca ceilalti (si-mi pare rau ca nu pot fi de acord ca eu sa fiu ne-anonim, eu, cezar, tu anonim) sa le cunoasca persoana, asa zis fricosii si cei care fug de raspundere. Ei cred ca sub umbra anonimatului pot spune orice si oricui.
Atunci când apele se arata limpezi, apare el, anonimul, si le murdareste.
Cred ca viermele lui nick (oops, articolul din revista, bineinteles, lol) i se potriveste de minune anonimului de pe site-ul asta.
imi aduc aminte pe la 10, 11 ani, imi placea la nebunie sa ma urc in blocul in care locuiam si sa sun la usile diferitelor apartamente, apoi sa fug.
când am mai crescut, pe la 12-13 ani, formam numere de telefon la intâmplare si nu vorbeam. ce-i foarte nostim e ca unii se apucau si injurau.
apoi faceam lucruri mai urâte. si fi atent anonimule aici:
sunam rude, prieteni, de regula pe care nu-i aveam la inima si aplicam aceeasi tactica.
ce satisfactie aveam când acestia, nestiind cine-i la telefon, se apucau sa injure, unii dintre ei, foarte urât.
acum, nu mai era decât o treapta:
de ai face pe parintii mei sa se "certe" cu respectivii.
asa ca,... le spuneam ca au fost cautati de respectivii si eu in prealabil scoteam microfonul din receptorul telefonului.
amuzamentul era mare, insa si "pagubele" importante. spectacolul nu mai era "funny" anymore.
cu inima cât un puricel, am pasit in sufragerie.
s-au prins ca iar am facut vreo dracie..
"ce e"? am fost intrebat.
am pus microfonul telefonului pe masa. Doamne, imi amintesc si acum ce fiori ma treceau. trebuia insa reparat ceea ce am stricat. Constiinta a inceput sa functioneze.
tata a iesit din camera. mama era responsabila cu kick-boxing-ul.
Asa ca liga anonimilor, nu este noua, ea exista de când lumea. Dar nu e definita. Ea n-a fost niciodata o forta autentica, caci ce forta poate naste din lasitate?
Eu m-am ferit sa folosesc pâna astazi aceste remarci, insa ele sunt evidente, si e clar ca nu pot fi vazute de toti. Daca nu le-am spus pâna astazi, nu inseamna ca eu am fost de acord cu grupul vostru, al anonimilor, ci am aceeptat ca o stare de fact. Ce altceva pot face?
Daca tu nu vrei sa-ti declari identitatea, crezi ca eu te pot schimba? Crezi ca eu am puterea sa te dezmembrez si sa-ti implantez coloana vertebrala?
E evident ca nu. Tie iti place inca sa suni la usile apartamentelor, iar pentru tine cearta parintilor cu prietenii, e clar ca nu te misca, poate asta doresti.
Cea mai hazlie chestie este cea declarata de tine:
“Se cere o putere de caracter deosebita pentru a-ti pastra anonimatul!”
Eu o tâmpenie mai mare n-am citit. Pentru ca anonimul n-are caracter. El, anonimul, este anonim pentru ca se ascunde. Ii este frica, si nu-si poate argumenta spusele. El nu este responsabil, de-aia o si face. Si se distreaza copios ca un copil de 10 ani.
Hai sa mai vin cu niste fepte scrise tot de tine:
“Doua lucruri nu le-as schimba pentru nimic in lume:credinta ortodoxa si numele”
si fi atent aici:
1. numele: pai numele e farfuridi, sau anonimus, deci nu ti tu la nume asa cum spui. Pentru anonim nu conteaza numele lui prin definitie, e just?
2. ortodoxia: “In ce ma priveste n-am sa intorc si celalalt obraz”, declarata tot de tine. E adevarat?
Inca o tâmpenie:
Infiintarea ligii anonimilor. Sti de ce nu poate fi infiintata oficial? Eu vad 2 motive:
1 lasitatea e din belsug.
2 odata infiintata nu mai poate fi anonima
Demonstratii mai sunt, n-am eu timp acum sa te “desfac” sa-ti arat ca ceea ce faci o faci din ura, insa e clar ca nici cel putin nu poti sa sustii ceea ce scri ca anonim.
Deci, daca ai 10 ani, e-n regula, o sa cresti, don’t worry, e o lege naturala, o sa fii si tu mare, daca esti trecut de 20, ooops, cred ca ai ghinion.
Cu durere-n suflet pentru tine,
Cezar
Re: DESPRE ANONIMI
Apreciez faptul ca s-a schimbat numele de "Farfuridi" in "Anonim".
Asa cum am spus era o formula "neprofesionista", de adresare la adresa celor care prefera sa ramâna anonimi, si care au de spus ceva (ma refer doar la cei care o fac constructiv, cu sfaturi si pareri).
cezar
DESPRE ANONIMI
Nu exista sa ai pareri constructive si sa ramii anonim. In ochii mei asemenea pareri nu au valoare indiferent din partea carui anonim vin! Ai ceva de spus si vrei sa fii ascultat? O dovada minima de bun simt si respect pentru cel caruia i te adresezi este sa te prezinti.
Valer
Re: DESPRE ANONIMI
vdemian wrote:
Nu exista sa ai pareri constructive si sa ramii anonim. In ochii mei asemenea pareri nu au valoare indiferent din partea carui anonim vin! Ai ceva de spus si vrei sa fii ascultat? O dovada minima de bun simt si respect pentru cel caruia i te adresezi este sa te prezinti.
Valer [/quote]
ba exista.
un caz extrem: SPIONII.
pot face treaba pentru tine si ei sa figureze in alta tabara.
daca se "arunca inainte", pot devenii neinteresanti caci nu o sa mai aibe informatii sa-ti dea.
in cazul nostru, cei care nu se loggeaza, desi se semneaza, apareau "farfuridi".
ceilalti, da, poate fi interpretata si ca lispa de bun simt, insa cu ce te incânta ca se semneaza "gelu' de la braila" si tot nu-l cunosti. informatia (daca exista si e de buna credinta) ar trebui totusi luata in considerare, parerea mea.
cezar
DESPRE ANONIMI
Nu ma incinta mai mult daca se semneaza cu pseudonim. De fapt care e problema acuta de lumea nu poate sa-si spuna pasul fara sa se ascunda in spatele anonimatului? Raspunsul la aceasta intrebare poate clarifica multe, mai ales pentru cei ce continua sa se simta bine "ajutind" din anonimat :-o
Valer
Re: DESPRE ANONIMI
eu doar am vrut sa arat ca exista si d-aialalti, n-am zis ca sunt spioni. ar fi fost mult mai interesant sa fi fost spioni.
referitor la problema acuta... citeste episodul din primul meu articol la subiectul asta, când sunam la usile oamenilor si fugeam.
asta-i parerea mea.
sanatate si parale
cezar
A zis cineva ceva de spioni?