Bancurile (anecdotele) sunt o modalitate facila de a avea umor intr-o revista. Se foloseste doar cind nu se gasesc texte umoristice de calitate, scrise de persoane talentate. Multi din cei care scriu la revista acum au spirit, deci deocamdata eu consider ca ne putem lipsi de bancuri. Mai ales ca bancurile ori sunt de prost gust, vulgare, ori... supara pe citecineva. Autorii textelor (cu oarece unda umoristica in ele) tot supara pe citecineva, dar cel putin o fac in numele lor, nu o fac anonim. Nick
In mod personal as crede ca o revista necesita mult umor in mod normal pentru pru si simplu a face experienta cititorului una mai placuta si implinita...adica sa plece omu' cu un zambet pe buze si gandindu-se in profunzime la un oarecare subiect interesant despre care citise acolo. Sigur ca esenta este in articolele continute si varietatea acestora dar viata duce lipsa fara umor din multe puncte de vedere deoarece majoritatea Romanilor ( ca sa nu ma iau si de Canadieni) duc o viata destul de stresata si inchegata pentru ca asa este stilul in America de Nord, in comparatie cu viata plina de umor si bancuri dusa in Romania. As chiar insista ca unul dintre minunatele caracteristice a culturei Romanesti este umorul produs...avem un simt al umorului si prin asta destula inteligenta sa gasim(daca nu chiar sa producem) macar o anecdota sau doua pe luna/saptamana care sa ne faca colegii sa surada fara sa fie ofensati;) Cred ca deja comentez mult prea mult,d ar ce sa spun, intotdeauna mi s-a parut ca oamenii nu prea au un simt al umorului aici, daca nici in reviste Romanesti nu putem sa mai radem sau sa zambim putin (macara amuzati sa fim), atunci nu vad unde :-D
O revista necesita umor? Eu as zice mai degraba: ar fi bine sa aiba si umor. Rolul unei reviste, a unei publicatii in general, nu este cel de a "amuza" cititorii, de ai face sa uite viata - chiar si pentru o clipa. Imi pare rau sa va contrazic, dar duritatea vietii nu se poate ascunde sub texte facile. Dupa cum stresul vietii nu se va indeparta prin activitati "ushurele". "Odihna activa" este o realitate, iar cei care o aplica au sanse inzecite sa scape de stres, sa uite (pentru o perioada cel putin) de cotidian. Activitatile intelectuale stau la mare cinste printre acestea: sah, lectura, schimb de idei, cercetari in cadrul unor hobbies... Mai ales creatia (orice forma de arta, de la poezie la teatru si pictura). Va asigur ca o seara pe sofa cu o cutie de bere, in fata TV, numai aparent disipeaza stresul. Esti stresat deja inainte chiar de a te duce la culcare... Dar cum e cu revista Atheneum. Multi acuza ca ar fi elitista. Ca textele sunt prea grele, disertatii care ne baga din nou cu nasul in viata grea si urita din jurul nostru... Ca nu pot citi si ei o noveleta, niste bancuri, niste "sfaturi gospopdaresti"... Ca nu se pot "deconecta". Asa o fi pentru unii, deoarece multi altii - de fapt, cititorii constanti ai revistei - ne multumesc ca le dam un "lift" spiritual. Ca in existenta banala, in fuga deloc spirituala dupa un dolar in plus si pentru un "deal in town", dupa serile lipsite de idei petrecute in fata emisiunilor timpite de la TV, pot citi citeva pagini romanesti care contin si idei, nu numai cuvinte. Iar despre umorul romanesc? Acest subiect ar merita o intreaga disertatie - in revista:) Poporul roman are un simt al umorului - deosebit.Are mai mult spirit,decit umor. Glumele romanului se bazeaza mai mult pe poante, pe jocuri de cuvinte, ambudind in cuvine cu dublu inteles - care pun, deci, intelectul la incercare. Pe urma, umorul romanului este destul de sarcastic. Ride de sine insusi si de ceilalti, uneori cu rautate. Face "haz de necaz". Face "bashcalie". Nu in ultimul rind, mai ales umorul literar, are un scop moralizator pregnant. Nimeni nu scrie umor doar de-a scrie, de a "deconecta". Poate doar Vacanta Mare... De la primii fabulisti pina la Caragiale, Musatescu, Baiesu, Baranga, ba chiar pina la cei de la Revista Catavencu, au criticat. Pina si Creanga, in amintirile lui cu unda fina de umor, critica anumite aspecte - in scopul de a le indrepta. Deci, ori de cite ori vom putea, vom pune umor in revista. Suntem de mult timp in cautarea unui autor cu real simt umoristic. Dar nu va asteptati ca textele scrise de acesta sa fie "goale", sa ne faca pe toti prieteni si sa traim in pace, deconectati. Ba, din potriva... Sunt uniii care afirma ca textele mele au o mare doza de umor. In ciuda faptului ca unii afirma ca am multa raiutate, ca ma leg numai de aspecte negative... Mi se trage, probabil, de la Pacala, care ... Dar mai bine va las sa cititi cartea, va asigur ca veti gasi intregi pagini in care puteti ride in hohote. Si totusi, nu degeaba, ci de anumite trasaturi umane care trebuiesc corectate. Din pacate, bancuri cu scotieni si olteni nu prea stiu...
La bancuri cu olteni si scotieni nu ma chiar refeream, si nu gasesc ca umorul si bancurile/anecdotele publicate intr-o revista sunt pentru a te face sa scapi de realitate intr-un fel sau altul. As putea sa spun ca individual ceva nu e corect daca persoana necesita o scapare din timp in timp. Idea este sa iti traiesti viata asa cum este si sa o apreciezi moment cu moment, nu doar anumite alese momente pe care noi le gasim ca fiind "alea faine". 'Probleme' vor fi mereu, dar asta nu inseamna ca omul trebuie sa le ieie chiar asa la suflet si sa nu poata dormii noaptea pana nu le-a rezolvat, un obicei Romanesc destul de des observat. Cat despre umorul Romanesc, la ceea ce ati scris ma refeream. La faptul ca pentru cele mai amuzante poante sau chiar bancuri trebuie sa intelegi anumite lucruri, macar sa trebuiasca sa gandesti putin. Stilul asta pot sa spun ca este comlet inversul umorului gasit pe taramurile astea care din pacate nu prea foloseste o unda mai intelectuala decat in cele mai rare cazuri. Articolele pot si ele sa fie scrise intr-un mod complet amuzant, un talent poate mai rar gasit, dar vrednic de apreciere. Simpla seriozitate este prea des intampinata, de aceea cred ca umorul are si el rolul in a produce o stare mai usoara.Inteleg ca acesta nu este scopul revistei, ci unul complet diferit, lucru care depinde bineinteles de creatorii revistei care au dreptul sa decida aceasta. Doream sa clarific intentia si idea aceasta a umorului pentru a arata opinia mea personala (clar) si a multora care au parte de seriozitate la fiecare ziar sau proza pe care o citesc zi de zi. Totul se bazeaza pe preferinta personala.
OK, am exagerat putin (voit) cu bancurile:)) Dar cei ce ne cearta pentru articolele serioase nu isi pun problema unor autori de factura umoristica la dispozitia revistei. Ce pretentii putem avea noi (redactia) cind nu avem bani de platit unui autor? Deci, profilul revistei este din necesitate, nicidecum din tendinta. Personal, prefer texte cu o unda (mai groasa daca se poate) de umor, oricit de serioase ar fi problemele abordate. Daca cineva ar trece in revista textele semnate de mine (mai ales sub pseudonimul "escu"), ar putea observa ca imi dau cel putin silinta de a crea ceva umor. Totusi, impresia generala este ca scriu plin de rautate si venin. Nu este mai bine pina la urma texte serioase? Nu vesele, dar nici percepute drept rautate? Sunt convins ca sunt unii romani care vor spune ca si in Pacala am bagat oarece autate. De ex, de ce tot ia Pacala de popi? Nu putea si el sa se ia de... turci? Ei, oricum, nu inteleg nimic:)) De ce nu ne multumim ca avem o revista scrisa bine, cu talent? Ca din cei multi cu talent s-au gasit citiva care scriu pentru romanii din Vancouver, cu gindul de ai ajuta, chiar daca nu gasesc ei insisi putere sa faca "spirite de gluma". Oamenii acestia au exact aceleasi probleme ca si ceialti romani, isi fac griji pentru ziua de miine, de jobul care astazi este, daca este, si miine poate nu va mai fi. De educatia de care au parte copii lor, de vacanta care se indeparteaza mereu, de masina care ar trebui inlocuita, de casa care poate nu va fi niciodata la indemana noastra s-o cumparam... Si atunci vin altii romani, cu aceleasi probleme, sa ne intrebe: dar voi de ce nu mai zimbiti? De ce nu ne faceti pe NOI sa ridem? OK, OK, imi dau seama ca imi pierd de tot si bruma de veselie pe care o mai am... Nick, care se intreaba deseori: de cine mai rid romanii
Acuma nu trebuie chiar asa exagerata nici treaba asta, pentru ca fericirea omului nu depinde de cat de mult rade si asa. Era o simpla ideie de umor, care este un farmec mai des gasit, un farmec care face mai mult decat o mie de idei seriose. Cine a fost cel care a constatat ca un subiect serios nu poate fi discutat decat intr-un mod serios?Chiar si cand e vorba de viata? Revista este intradevar un lucru bun pentru comunitatea Romana si ma bucur ca au ceva de citit. Suntem intradevar in aceleasi situatii ca cei din Romania, si ca restul lumii din orice tara, diferenta despre care vorbeam era tocmai ca diferenta la Romanii din Romania este ca pot zambii si rade chiar intre timp ce au probleme in loc sa intre in depresii. Chestia este ca umorul din revista asta nu va schimba viata oamenilor, dar vor avea ocazia sa fie amuzati intre timp ce o citesc. Amuzati fiind nu inseamna ca citesc ceva lipsit de gandire :-) Chiar spunea cineva ca indiferent de in ce imprejurimi traieste omul, va trai mai mult cel care zambeste mai mult:)ahhhh statisticile :-D
Re: Nick?
Multi din cei care scriu la revista acum au spirit, deci deocamdata eu consider ca ne putem lipsi de bancuri. Mai ales ca bancurile ori sunt de prost gust, vulgare, ori... supara pe citecineva. Autorii textelor (cu oarece unda umoristica in ele) tot supara pe citecineva, dar cel putin o fac in numele lor, nu o fac anonim.
Nick
Re: Nick?
(clears throat)
As chiar insista ca unul dintre minunatele caracteristice a culturei Romanesti este umorul produs...avem un simt al umorului si prin asta destula inteligenta sa gasim(daca nu chiar sa producem) macar o anecdota sau doua pe luna/saptamana care sa ne faca colegii sa surada fara sa fie ofensati;)
Cred ca deja comentez mult prea mult,d ar ce sa spun, intotdeauna mi s-a parut ca oamenii nu prea au un simt al umorului aici, daca nici in reviste Romanesti nu putem sa mai radem sau sa zambim putin (macara amuzati sa fim), atunci nu vad unde :-D
Re: (clears throat)
Dar cum e cu revista Atheneum. Multi acuza ca ar fi elitista. Ca textele sunt prea grele, disertatii care ne baga din nou cu nasul in viata grea si urita din jurul nostru... Ca nu pot citi si ei o noveleta, niste bancuri, niste "sfaturi gospopdaresti"... Ca nu se pot "deconecta". Asa o fi pentru unii, deoarece multi altii - de fapt, cititorii constanti ai revistei - ne multumesc ca le dam un "lift" spiritual. Ca in existenta banala, in fuga deloc spirituala dupa un dolar in plus si pentru un "deal in town", dupa serile lipsite de idei petrecute in fata emisiunilor timpite de la TV, pot citi citeva pagini romanesti care contin si idei, nu numai cuvinte.
Iar despre umorul romanesc? Acest subiect ar merita o intreaga disertatie - in revista:) Poporul roman are un simt al umorului - deosebit.Are mai mult spirit,decit umor. Glumele romanului se bazeaza mai mult pe poante, pe jocuri de cuvinte, ambudind in cuvine cu dublu inteles - care pun, deci, intelectul la incercare. Pe urma, umorul romanului este destul de sarcastic. Ride de sine insusi si de ceilalti, uneori cu rautate. Face "haz de necaz". Face "bashcalie". Nu in ultimul rind, mai ales umorul literar, are un scop moralizator pregnant. Nimeni nu scrie umor doar de-a scrie, de a "deconecta". Poate doar Vacanta Mare... De la primii fabulisti pina la Caragiale, Musatescu, Baiesu, Baranga, ba chiar pina la cei de la Revista Catavencu, au criticat. Pina si Creanga, in amintirile lui cu unda fina de umor, critica anumite aspecte - in scopul de a le indrepta.
Deci, ori de cite ori vom putea, vom pune umor in revista. Suntem de mult timp in cautarea unui autor cu real simt umoristic. Dar nu va asteptati ca textele scrise de acesta sa fie "goale", sa ne faca pe toti prieteni si sa traim in pace, deconectati. Ba, din potriva...
Sunt uniii care afirma ca textele mele au o mare doza de umor. In ciuda faptului ca unii afirma ca am multa raiutate, ca ma leg numai de aspecte negative... Mi se trage, probabil, de la Pacala, care ... Dar mai bine va las sa cititi cartea, va asigur ca veti gasi intregi pagini in care puteti ride in hohote. Si totusi, nu degeaba, ci de anumite trasaturi umane care trebuiesc corectate.
Din pacate, bancuri cu scotieni si olteni nu prea stiu...
Eh..
Cat despre umorul Romanesc, la ceea ce ati scris ma refeream. La faptul ca pentru cele mai amuzante poante sau chiar bancuri trebuie sa intelegi anumite lucruri, macar sa trebuiasca sa gandesti putin. Stilul asta pot sa spun ca este comlet inversul umorului gasit pe taramurile astea care din pacate nu prea foloseste o unda mai intelectuala decat in cele mai rare cazuri.
Articolele pot si ele sa fie scrise intr-un mod complet amuzant, un talent poate mai rar gasit, dar vrednic de apreciere. Simpla seriozitate este prea des intampinata, de aceea cred ca umorul are si el rolul in a produce o stare mai usoara.Inteleg ca acesta nu este scopul revistei, ci unul complet diferit, lucru care depinde bineinteles de creatorii revistei care au dreptul sa decida aceasta. Doream sa clarific intentia si idea aceasta a umorului pentru a arata opinia mea personala (clar) si a multora care au parte de seriozitate la fiecare ziar sau proza pe care o citesc zi de zi. Totul se bazeaza pe preferinta personala.
Re: Eh..
Personal, prefer texte cu o unda (mai groasa daca se poate) de umor, oricit de serioase ar fi problemele abordate. Daca cineva ar trece in revista textele semnate de mine (mai ales sub pseudonimul "escu"), ar putea observa ca imi dau cel putin silinta de a crea ceva umor. Totusi, impresia generala este ca scriu plin de rautate si venin. Nu este mai bine pina la urma texte serioase? Nu vesele, dar nici percepute drept rautate? Sunt convins ca sunt unii romani care vor spune ca si in Pacala am bagat oarece autate. De ex, de ce tot ia Pacala de popi? Nu putea si el sa se ia de... turci? Ei, oricum, nu inteleg nimic:))
De ce nu ne multumim ca avem o revista scrisa bine, cu talent? Ca din cei multi cu talent s-au gasit citiva care scriu pentru romanii din Vancouver, cu gindul de ai ajuta, chiar daca nu gasesc ei insisi putere sa faca "spirite de gluma". Oamenii acestia au exact aceleasi probleme ca si ceialti romani, isi fac griji pentru ziua de miine, de jobul care astazi este, daca este, si miine poate nu va mai fi. De educatia de care au parte copii lor, de vacanta care se indeparteaza mereu, de masina care ar trebui inlocuita, de casa care poate nu va fi niciodata la indemana noastra s-o cumparam... Si atunci vin altii romani, cu aceleasi probleme, sa ne intrebe: dar voi de ce nu mai zimbiti? De ce nu ne faceti pe NOI sa ridem?
OK, OK, imi dau seama ca imi pierd de tot si bruma de veselie pe care o mai am...
Nick, care se intreaba deseori: de cine mai rid romanii
Deja asta mi s-a parut amuzant...ador progresul
Revista este intradevar un lucru bun pentru comunitatea Romana si ma bucur ca au ceva de citit. Suntem intradevar in aceleasi situatii ca cei din Romania, si ca restul lumii din orice tara, diferenta despre care vorbeam era tocmai ca diferenta la Romanii din Romania este ca pot zambii si rade chiar intre timp ce au probleme in loc sa intre in depresii.
Chestia este ca umorul din revista asta nu va schimba viata oamenilor, dar vor avea ocazia sa fie amuzati intre timp ce o citesc. Amuzati fiind nu inseamna ca citesc ceva lipsit de gandire :-)
Chiar spunea cineva ca indiferent de in ce imprejurimi traieste omul, va trai mai mult cel care zambeste mai mult:)ahhhh statisticile :-D